Păstrează-ţi, aşadar  hârburile.

― Haide, răspunse negustorul, dacă n-aş avea alţi  muşterii decât ciobani, tare greu mi-ar fi să fac avere.  Prin urmare, n-ai nevoie de nimic?

― Chiar de nimic.

Dealtfel,toată marfa aceasta (chilipir!) era de  proastă calitate, barometrele nu prea nimereau vremea  ploioasă sau frumoasă, acele ceasornicelor arătau ore  prea lungi, sau minute prea scurte ― în sfârşit, erau  nişte tinichele.

Ciobanul bănuia, pesemne, asta şi de aceea nu-i  dădea inima deloc ghes să facă pe muşteriul. Totuşi,  chiar în clipa în care se pregătea să-şi apuce bâta s-o  pornească, din nou, la drum, iată-l că trase de un soi  de tub, atârnat de breteaua negustorului, zicând:

― La ce e bună, ţeava asta?

― Ţeava asta nu e o ţeava.

― Să fie o lătrătoare?

Păstorul înţelegea prin asta un fel de pistol vechi cu  ţeava răsfrântă.

― Nu, zise negustorul. Este o lunetă.

Era una dintre acele lunete obişnuite, care mărea  de cinci-şase ori obiectele; sau le apropie tot atât, ceea  ce are acelaşi efect.

Frik deprinsese instrumentul, îl privea, îl manevra,  îl sucea, îl cerceta de la un capăt la altul, făcea cilindrii  să alunece unul peste celălalt.

După care, clătinând din cap, şopti:

― O lunetă?

― Da, păstorule,  şi încă una pe cinste, care-ţi  lungeşte binişor vederea.

― Oh! Am ochi buni, prietene, n-am de ce să mă plâng. Când e senin, văd până şi ultimele stânci din  vârful Retezatul, şi ultimii copaci din capătul trecătorii  Vulcan.

― Fără să clipeşti?...

― Fără. Roua e pricina, fiindcă dorm sub cerul  liber. Asta-ţi limpezeşte lumina ochilor.

― Cum aşa... roua? se miră negustorul. Mai  degrabă te orbeşte...

― Nu pe ciobani.

― Fie! Dar, dacă vezi bine, eu văd şi mai bine, când  privesc prin lunetă.

― Aşa să fie?

― Pune-o la ochi...

― Eu?... N-o să mă coste nimic? întrebă, temător  Frik, foarte suspicios din fire.

― Nimic... dacă nu te hotărăşti să-mi cumperi  maşinăria.

Fără nici o grijă din partea asta, Frik apucă luneta,  după ce negustorul îi potrivi tuburile. Apoi, închizând  ochiul stâng, îşi lipi ochiul drept de ocular.

Mai întâi, privi în direcţia defileului Vulcan, urcând  pe Pleşa.