I-am îndeplinit dorinţa, şi pe dată toţi soldaţii scoaseră un strigăt de groază amestecată cu uimire, pentru că soarele strălucea puternic şi în timp ce eu fluturam sabia încoace şi încolo, oglindirea lui le lua vederile. Majestatea Sa, un ocârmuitor cu suflet mare, fu mai puţin înfricoşat decât m-aş fi putut aştepta: mi-a poruncit să bag din nou sabia în teacă şi s-o arunc jos cât mai încet, la vreo şase picioare departe de capătul lanţului meu.

Lucrul următor pe care mi-l ceru fu una din ţevile de fier — adică pistoalele mele de buzunar. Am scos unul din pistoale şi la dorinţa lui, i-am explicat cum m-am priceput mai bine la ce foloseşte; apoi l-am încărcat numai cu praf de puşcă — acesta, mulţumită pungii mele bine închise, nu fusese udat de apa mării (un neajuns împotriva căruia toţi marinarii prevăzători iau măsuri speciale de siguranţă). După ce l-am prevenit pe împărat să nu-i fie teamă, l-am descărcat în aer. De data aceasta, uimirea fu mult mai mare decât la vederea săbiei. Sute de oameni căzură la pământ ca trăsniţi; ba chiar împăratul, cu toate că nu se clinti din loc, nu-şi veni în fire cîtăva vreme.

După sabie, aşadar, veni rândul pistoalelor, apoi al pungii cu pulbere şi gloanţe; totodată, eu l-am rugat pe împărat să ferească pulberea de foc, pentru că se va aprinde la cea mai mică scânteie şi-i va arunca palatul în aer. Am predat de asemenea ceasul, pe care monarhul era foarte curios să-l vadă, poruncind ca doi din cei mai voinici ostaşi din gardă să-l ducă pe umeri cu ajutorul unei prăjini — aşa cum poartă cărăuşii din Anglia butoaiele cu bere. Era uluit de zgomotul neîntrerupt al ceasornicului şi de mişcarea minutarului pe care o urmărea cu uşurinţă, căci vederea lor e cu mult mai ageră decât a noastră. El ceru părerea învăţaţilor săi, care, după cum îşi poate lesne închipui cititorul, dădură răspunsuri felurite şi departe de adevăr, cu toate că, ce-i drept, nu i-am putut înţelege perfect. Am scos banii de argint şi de aramă, punga cu nouă galbeni mari de aur şi câţiva mai mici, cuţitul şi briciul, pieptenele şi tabachera de argint, batista şi jurnalul zilnic. Sabia, pistoalele şi punga cu pulbere şi gloanţe au fost transportate în căruţe spre arsenalul Majestăţii Sale; celelalte lucruri mi-au fost însă înapoiate.

După cum am mai amintit, aveam un buzunar secret care a scăpat controlului. În el erau nişte ochelari (având vederea slăbită, îi pun din când în când), un ochean de buzunar şi alte câteva lucruri de folos. Neprezentînd nici o însemnătate pentru împărat, nu m-am socotit legat prin cuvântul de onoare să le dau în vileag; mă temeam că, odată înstrăinate, s-ar putea pierde sau strica.

 

 

CAPITOLUL III

 

Autorul îl distrează într-un chip cu totul neobişnuit pe împărat şi nobilimea de ambe sexe. Cum îşi petrec vremea curtenii din Lilliput. Autorul îşi redobândeşte libertatea cu anumite condiţii.

 

Mulţumită blîndeţei şi bunei mele purtări, câştigasem atât de mult în ochii împăratului şi ai curţii — ce zic eu, chiar în ochii armatei şi ai poporului — încât am început să nutresc speranţa de a-mi redobândi libertatea în scurtă vreme. Am folosit toate mijloacele cu putinţă pentru a întreţine această stare de spirit favorabilă mie. Încetul cu încetul, băştinaşii începură să se teamă din ce în ce mai puţin de mine. Uneori mă culcam pe pământ şi lăsam cinci-şase din ei să-mi danseze pe mână; până la urmă, băieţii şi fetele îşi luară inima în dinţi şi veniră să se joace de-a v-aţi ascunselea în părul meu. Între timp, făcusem progrese vădite: înţelegeam şi vorbeam destul de bine limba lor.

Într-o zi, împăratul se gândi să mă distreze organizând câteva spectacole care, în ce priveşte îndemânarea şi pitorescul, întrec tot ceea ce am putut vedea până azi la diferitele popoare cunoscute de mine. Nimic nu m-a încântat mai mult ca dansul acrobaţilor, executat pe un fir alb, subţire, întins la o înălţime de două picioare şi douăsprezece incii de la pământ. Cu îngăduinţa cititorului, voi stărui puţin asupra acestui subiect.

Jocul acesta e practicat numai de cei care aspiră la mari dregătorii şi la înaltele favoruri ale curţii. Ei sunt puşi să înveţe această artă încă din tinereţe şi nu întotdeauna sunt de neam mare, după cum nu întotdeauna se bucură de o educaţie aleasă. Când un post înalt devine vacant, prin deces sau prin căderea în dizgraţie a cuiva (ceea ce se întâmplă adesea), cinci sau şase din aceşti candidaţi adresează o petiţie împăratului, ca să li se permită să-l distreze atât pe el cit şi pe curteni cu un dans pe frânghie, iar cel care sare mai sus fără să-şi frângă gâtul e numit în postul respectiv. Adeseori li se porunceşte chiar şi principalilor miniştri să-şi arate îndemânarea pentru a-l convinge pe împărat că nu şi-au pierdut talentele. Toată lumea ştie că Flimnap, vistiernicul, sare pe frânghie cu cel puţin o incie mai sus decât orice alt nobil din întreaga împărăţie. L-am văzut odată făcând mai multe tumbe pe o scândură prinsă de o frânghie nu mai groasă decât obişnuita sfoară de împachetat din Anglia.

Prietenul meu Reldresal, Prim Secretar al Consiliului Privat, este, după părerea mea — dacă nu cumva sunt părtinitor — al doilea după vistiernic; ceilalţi mari dregători sunt cam deopotrivă între ei. Distracţiile acestea sunt adesea însoţite de accidente fatale; numărul lor e foarte ridicat. Eu însumi am văzut câţiva candidaţi frângându-şi câte un mădular. Dar primejdia este cu mult mai mare atunci când miniştrii înşişi primesc poruncă să arate ce pot pentru că, în strădania lor de a se depăşi pe sine şi de a-i întrece şi pe colegii lor, fac sforţări atât de mari, încât nu se află aproape unul care să nu fi căzut o dată, iar alţii chiar de două sau de trei ori. Mi s-a povestit că Flimnap, cu un an sau doi înainte de sosirea mea, hotărât şi-ar fi rupt gâtul, dacă una din pernele regelui, aflată întâmplător pe jos, nu ar fi amortizat forţa căderi.

Mai există şi un alt spectacol care se reprezintă numai în faţa împăratului, a împărătesei şi a primului ministru, în împrejurări cu totul neobişnuite, împăratul pune pe masă trei fire subţiri de mătase, lungi de şase incii: unul e albastru, al doilea roşu şi al treilea verde.