Calatoriile lui Gulliver Read Online

Omul-munte nu va părăsi tărâmurile noastre fără încuviinţarea noastră scrisă şi pecetluită cu marele nostru sigiliu.

II. El nu va îndrăzni să vină în capitala noastră fără ordinul nostru expres, şi atunci locuitorii vor fi încunoştinţaţi cu două ore mai înainte, pentru a nu ieşi din casă.

III. Susnumitul Om-munte îşi va limita plimbările la şoselele noastre şi nu va căuta să se plimbe sau să se culce prin livezi sau pe ogoare.

IV. În timp ce se va plimba pe drumurile sus-amintite, va avea cea mai mare grijă să nu calce în picioare pe vreunul din iubiţii noştri supuşi, caii sau căruţele lor; de asemenea îi este oprit cu desăvârşire să ia în mână pe vreunul din supuşii noştri fără consimţământul lor.

V. Dacă vreo ştafetă are de îndeplinit o misiune grabnică, Omul-munte va fi obligat o dată pe lună să ducă în buzunarul său pe sol şi calul acestuia cale de şase zile şi să-l aducă înapoi teafăr pe Susnumitul sol (dacă este nevoie) în faţa Majestăţii Noastre.

VI. El va fi aliatul nostru împotriva duşmanilor noştri de pe insula Blefuscu şi va face tot ce-i stă în putere ca să le nimicească flota care, în momentul de faţă, se pregăteşte să ne cotropească.

VII. Susnumitul Om-munte, în timpul său liber, îi va ajuta pe lucrătorii noştri să ridice pietrele mari de care va fi nevoie la construirea zidului din parcul principal şi a altor clădiri imperiale.

VIII. În două luni de zile, Susnumitul Om-munte va prezenta date exacte cu privire la circumferinţa pământului pe care-l stăpânim, numărând paşii ce-i va face de jur împrejurul coastelor.

În fine, după ce va jura solemn să respecte articolele de mai sus, Susnumitul Om-munte va primi o porţie zilnică de mâncare şi băutură îndestulătoare pentru întreţinerea a 1728 de supuşi de ai noştri: totodată el va avea cinstea de a se înfăţişa oricând Augustei Noastre persoane, bucurându-se şi de alte dovezi ale bunăvoinţei noastre. Dat în palatul nostru din Belfaborac, în cea de a douăsprezecea zi a celei de a nouăzeci şi una lună a domniei noastre.

Am jurat şi am iscălit aceste articole cu multă voioşie şi mulţumire, deşi unele din ele nu erau atât de vrednica de cinste pe cât aş fi dorit, ceea ce se datora numai şi numai răutăţii lui Skyresh Bolgolam, marele amiral.

Lanţurile mi-au fost scoase neîntârziat şi eu m-am pomenit în deplină libertate, împăratul însuşi îmi făcu cinstea de a lua parte la această ceremonie. Mi-am arătat recunoştinţa prosternându-mă la picioarele Majestăţii Sale, dar el îmi porunci să mă scol; apoi rosti multe cuvinte frumoase pe care, pentru a nu fi învinuit de vanitate, eu nu le voi repeta. Nădăjduia că mă voi dovedi un slujitor credincios şi voi binemerita toate favorurile pe care mi le-a arătat până acum sau pe care mi le va arăta în viitor.

Cititorul e rugat să observe că în ultimul articol al documentului prin care-mi recăpătăm libertatea, împăratul stipula să mi se dea o cantitate de hrană şi băutură, îndestulătoare pentru întreţinerea a 1728 de lilliputani. După câtva timp, în trebîndu-l pe un prieten de la curte cum de s-au oprit la cifra aceasta precisă, el mi-a spus că matematicienii Majestăţii Sale, măsurând înălţimea corpului meu cu ajutorul unui cua-drant şi văzând că o întrece pe a lor în proporţie de doisprezece la unu, au socotit, pe baza asemănării cu corpurile IOT, că într-al meu trebuie să încapă cel puţin 1728 de ale lor şi, prin urmare, va fi nevoie de o cantitate de hrană necesară pentru întreţinerea acestui număr de lilliputani. De unde cititorul poate să-şi facă o idee despre ingeniozitatea acestui popor, precum şi despre înţeleptul spirit gospodăresc al unui atât de mare cârmuitor.

CAPITOLUL IV

Autorul descrie Mildendo, capitala Liliput-ului, precum şi palatul împăratului. O convorbire între autor şi un prim secretar cu privire la treburile împărăţiei. Autorul e gata să-l slujească pe împărat în războaie.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce mi s-a redat libertatea, a fost să cer îngăduinţa de a vedea Mildendo, capitala ţării, iar împăratul mi-a dat de îndată încuviinţarea, atrăgându-mi însă în mod deosebit atenţia să nu aduc nici o vătămare caselor sau locuitorilor.

Printr-o proclamaţie, aceştia din urmă au fost înştiinţaţi de intenţia mea de a vizita oraşul. Zidul care-l înconjoară e înalt de două picioare şi jumătate şi lat de cel puţin 11 incii, astfel încât o trăsură cu cai poate întoarce fără nici o primejdie; din zece în zece picioare, zidui e prevăzut cu turnuri trainice. Am păşit cu grijă peste marea poartă dinspre asfinţit şi peste cele două străzi principale, îmbrăcat numai în vestă, de teamă să nu stric acoperişurile şi streşinile caselor cu poalele hainei. Umblam cu foarte multă băgare de seamă ca nu cumva să strivesc vreun locuitor răzleţ, rămas pe străzi în ciuda ordinelor foarte severe, potrivit cărora, toţi cei ce-ar fi ieşit în stradă o făceau pe propria lor răspundere. Ferestrele podurilor şi acoperişurile caselor erau atât de înţesate de spectatori, încât cred că în nici una din călătoriile mele nu am văzut o localitate mai populată. Oraşul este un pătrat perfect, fiecare latură a zidului având o lungime de cinci sute de picioare. Cele două străzi mari care-l străbat în cruce şi-l împart în patru cartiere sunt largi de câte cinci picioare. Uliţele şi aleele în care nu am putut intra — mulţumindu-mă doar să le privesc în trecere — au o lăţime între douăsprezece şi optsprezece incii. În oraş pot încăpea cinci sute de mii de suflete; casele au trei până la cinci etaje; magazinele şi pieţele sunt bine aprovizionate.

Palatul împăratului se află în centrul oraşului, în locul unde se încrucişează cele două străzi. E înconjurat de un zid înalt de două picioare şi aşezat la o distanţă de douăzeci de picioare de clădiri. Aveam încuviinţarea Majestăţii Sale de a păşi peste acest zid, iar spaţiul dintre zid şi palat fiind atât de larg, am putut privi nestingherit în toate părţile. Curtea exterioară este un pătrat de patruzeci de picioare şi cuprinde alte două curţi; în curtea centrală sunt apartamentele împărăteşti, pe care ţineam foarte mult să le văd, dar nu a fost de loc uşor, pentru că lăţimea porţilor mari dintre o curte şi cealaltă era de numai optsprezece incii. Clădirile din curtea exterioară aveau cel puţin cinci picioare înălţime şi mi-ar fi fost cu neputinţă să păşesc peste ele fără să aduc pagube mari corpului de clădiri, cu toate că zidurile erau trainice, durate din piatră cioplită şi groase de patru incii. Totuşi, împăratul ţinea foarte mult să-mi arate splendorile palatului său; dar lucrul acesta nu l-am putut face decât abia peste trei zile pe care le-am petrecut tăind cu briceagul cîtiva din cei mai mari pomi din parcul împărătesc, la vreo sută de yarzi depărtare de capitală.

Din aceşti pomi am făcut două scăunaşe, fiecare înalt de vreo trei picioare şi destul de solide ca să mă poată susţine. După ce locuitorii au fost înştiinţaţi a doua oară, am trecut din nou prin oraş spre palat cu scăunaşele în mână.

Când am ajuns aproape de curtea exterioară, m-am urcat în picioare pe primul scăunaş şi l-am luat pe celălalt în mână; pe acesta l-am ridicat pe deasupra acoperişului şi l-am aşezat binişor în spaţiul dintre curtea întâia şi a doua, aceasta din urmă lată de opt picioare. Am păşit apoi fără greutate peste clădire, de pe un scăunaş pe celălalt, şi l-am tras pe primul după mine cu ajutorul unui băţ cu cârlig.