Şi, hăt ― mai încolo,  zăresc, în vale, printre brazi, clopotniţa din Petroşani,  cu pintenatul ei de tablă, cu ciocul căscat, de parcă şiar chema găinuşele!... Iar acolo, turla aceea care  săgetează printre copaci... Pesemne că e turla din  Petroşani. Dar, cred, negustorule, aşteaptă puţin, de  vreme ce e acelaşi preţ...

― Acelaşi, păstorule.

Frik se răsuci spre platoul Orgall, apoi urmări, cu  vârful lunetei, perdeaua de păduri întunecate de pe  pantele masivului Pleşa, iar câmpul obiectivului  încadra silueta îndepărtată a cetăţuii.

― Da! strigă el, a patra creangă e la pământ... Am  văzut bine!... Şi, nimeni nu se va duce s-o culeagă şi  să-i aprindă un rug straşnic Sfântului Ion... Nu,  nimeni... nici măcar eu!... Ar fi să-ţi primejduieşti  deopotrivă şi trupul şi sufletul... Dar, nu-ţi face griji,  se va găsi cineva s-o pună pe foc, ca să înteţească vâlvătaia, în iad. Necuratul!

Necuratul,aşa i se spune diavolului, când e  pomenit pe acele coclauri.

Poate că evreul ar fi cerut să-i explice vorbele  acestea de neînţeles pentru cineva care nu era din  satul Vereşti, sau din împrejurimi, dar Frik strigă, cu o  voce în care groaza se împletea cu surprinderea.

― Ce e cu fuiorul acela de ceaţă care se deapănă din donjon? Dar, ceaţă să fie?... Nu!... S-ar zice că e  fum... Nu e cu putinţă!... De ani  şi ani, hornurile  cetăţii nu mai fumegă!

― Dacă vezi fum acolo, ciobane, înseamnă că e fum.  ― Nu, negustorule, nu!... S-a aburit sticla  maşinăriei tale.

― Şterge-o.

― Şi când o voi şterge...

Frik răsuci luneta şi, după ce-i şterse lentilele cu  mâneca, o puse din nou la ochi.

Era, într-adevăr o  şuviţă de fum care se iţise în  vârful donjonului? Urcă drept în văzduhul netulburat  de nici o pală de vânt, iar panaşul ei se contopi cu  norii din înalturi.

Frik, neclintit, amuţise. Îşi concentrase toată atenţia asupra cetăţii, a cărei umbră începea să se  lăţească, peste podişul Orgall.

Brusc, coborî luneta de la ochi şi, ducându-şi mâna  la desaga care-i spânzura sub cojoc, întrebă.

― Cât ceri pe ţeava ta?

― Un florin  şi jumătate, se grăbi să răspundă negustorul.

Şi i-ar fi cedat luneta chiar şi la preţul de un florin,  dacă Frik  şi-ar fi manifestat intenţia de a se tocmi.  Dar, ciobanul nu reacţiona în nici un fel.