― Circumstanţă supărătoare, zise lordul Edward,  căci dacă se găseşte vreo hârtie înăuntru va fi fost  vătămată.

― Tot ce se poate, replică maiorul.

― Voi adăuga, reluă Glenarvan, că sticla, rău  astupată, avea să se scufunde,  şi e o fericire că rechinul a înghiţit-o pentru ca să ne-o aducă aici pe  bord.

― Fără îndoială, răspunse John Mangles, şi totuşi  ar fi fost mai bine s-o fi pescuit-o în mijlocul mării pe o  latitudine şi o longitudine bine determinate. Studiind  curenţii atmosferici  şi marini, se poate recunoaşte  drumul străbătut; dar cu aceşti rechini care merg  contra vântului şi mării, nu mai ştii ce să faci.

― Vom vedea, răspunse lord Edward.

Scoase dopul cu multă grijă. Un miros puternic de  sare se răspândi.

― Ei bine? întrebă lady Helena cu o nerăbdare  specific femeiască.

― Da, zise Glenarvan, nu m-am înşelat! Sunt nişte  hârtii!

― Documente, documente! strigă lady Helena.

― Numai că, răspunse Glenarvan, par să fie roase  de umezeală, şi e imposibil să le scoţi, căci sunt lipite  de pereţii sticlei.

― S-o spargem, răspunse maiorul.

― Aş vrea s-o păstrez neatinsă, replică Glenarvan.  ― Şi eu la fel, răspunse maiorul.

― Fără îndoială, zise lady Helena, dar conţinutul  este mai preţios decât sticla,  şi e mai bine s-o  sacrificăm.

― Înălţimea voastră să desprindă numai gâtul, zise  John Mangles. În felul acesta s-ar putea scoate  documentul fără a se sparge sticla.

Era greu să se procedeze în alt fel. Trebui să se  întrebuinţeze ciocanul, căci învelitoarea de piatră era  extrem de tare. Sfărâmăturile căzură pe masă şi mai  multe bucăţi de hârtie ieşiră la iveală, lipite una de  alta. Glenarvan le scoase cu grijă, le separă şi le  întinse pe masă. Lady Helena, maiorul şi căpitanul se  îngrămădiră în jurul lui.

 

 

Capitolul II. Cele trei documente

 

Pe bucăţile de hârtie, jumătate distruse de  umezeală, se zăreau câteva cuvinte, numai resturi  indescifrabile ale unor rânduri  şterse aproape în  întregime. Câteva minute, lord Glenarvan le examină cu atenţie; le întoarse în toate felurile; le expuse la  lumina zilei; observă cele mai mici urme; privi pe  prietenii care îl măsurau cu o privire nerăbdătoare, şi  zise:

― Sunt aici trei documente distincte, şi după cât se pare trei copii ale aceluiaşi document tradus în trei  limbi, unul în englezeşte, altul în franţuzeşte  şi al  treilea în nemţeşte. Cele câteva cuvinte care au scăpat  nevătămate nu lasă nici o îndoială în această privinţă.

― Dar, cel puţin, cuvintele au vreun înţeles? întrebă lady Glenarvan.

― E greu să mă pronunţ; sunt foarte incomplete.

― Poate s-ar completa un document prin altul, zise  maiorul.

― Desigur, răspunse John Mangles; căci e cu  neputinţă ca apa să fi ros aceste hârtii, exact în  aceleaşi locuri. Alăturând crâmpeiele de fraze, vom  sfârşi prin a le găsi un înţeles.