― Care sunt intenţiile înălţimii voastre?, zise John  Mangles, adresându-se lordului Glenarvan.

― Să ajungem la Dumbarton cât mai repede, John;  apoi, pe când lady Helena se va întoarce la MalcolmCastle, eu mă voi duce la Londra să supun  documentul Amiralităţii.

John Mangles dădu ordinele în consecinţă,  şi  matelotul le transmise secundului.

― Acum, prieteni, zise lord Edward, să continuăm  cercetările. Suntem pe urma unei mari catastrofe.  Viaţa vreunui om depinde de înţelepciunea noastră. Să întrebuinţăm deci toată priceperea pentru ca să ghicim  dezlegarea dureroasei enigme.

― Suntem gata, dragul meu Edward, răspunse lady  Helena.

― Mai întâi, reluă Glenarvan, în acest document  trebuie să ţinem seamă de trei lucruri bine deosebite:

1. Lucrurile pe care le ştim; 2. Cele pe care le putem  presupune; 3. Cele pe care nu le ştim. Ce ştim? Că la 7  iunie 1862 o corabie cu trei catarge,  Britannia, din  Glasgow s-a scufundat; că doi mateloţi şi căpitanul au  aruncat acest document la 37°11’ latitudine şi că cer  ajutor.

― Perfect, replică maiorul.

― Ce putem presupune? reluă Glenarvan. Mai întâi  că naufragiul a avut loc în mările australe, şi vă atrag  atenţia asupra cuvântului gonie (gonia). Nu indică el  oare numele unei ţări?

― Patagonia! exclamă lady Helena.

― Fără îndoială.

― Dar Patagonia străbătută de paralela treizeci şi  şapte? întrebă maiorul.

― Aceasta e uşor de verificat, răspunse John  Mangles desfăşurând o hartă a Americii meridionale. E  chiar aşa. Patagonia e atinsă de paralela treizeci  şi  şapte. Ea taie Araucania, străbate de-a curmezişul  Pampasurilor nordul  ţinuturilor patagoneze  şi se  pierde în Atlantic.

― Bine. Să continuăm presupunerile. Cei doi  mateloţi şi căpitanul, abor... abordează, ce? Contin...  continentul; înţelegeţi, un continent şi nu o insulă. Ce  se întâmplă cu dânşii? Aveţi aici două litere  providenţiale pr... care vă fac cunoscută soarta lor.

― În adevăr aceşti nenorociţi sunt prinşi sau  prizonieri. De cine? De indieni cruzi.