Ferma animalelor Read Online

Pînă atunci, simpatiile animalelor fuseseră aproape egal împărţite, dar elocvenţa lui Snowball le cuceri într-o clipă. În fraze fierbinţi, el descrise cum avea să arate Ferma Animalelor după ce munca înjositoare avea să fie luată de pe spinările tuturor animalelor. Imaginaţia lui depăşi acum cu mult maşinile electrice de tocat paiele şi de tăiat napii. Electricitatea, zise el, putea pune în mişcare maşini de treierat, pluguri, grape, nivelatoare de teren, secerătoare, legătoare de paie, pe lîngă alimentarea fiecărui staul cu lumină electrică, apă caldă şi rece şi încălzire electrică. Cînd termină de vorbit, nu mai exista nici un dubiu încotro aveau să se îndrepte voturile. Dar, exact în acel moment, Napoleon se ridică şi, aruncîndu-i lui Snowball o privire lungă şi ciudată, dintr-o parte, scoase un geamăt ascuţit cum nimeni nu-l mai auzise scoţînd.

La acest sunet se auzi un lătrat îngrozitor afară şi nouă cîini uriaşi, purtînd la gît benzi de bronz ţintuite, intrară în fugă în hambar. Se îndreptară direct spre Snowball, care sări de la locul lui exact la timp ca să scape de fălcile lor. Într-o clipă, el ţîşni afară, iar cîinii se luară după el. Prea uimite şi înfricoşate ca să mai vorbească, celelalte animale se înghesuiră la poartă să vadă urmărirea. Snowball alerga către păşunea cea lungă ce dădea în drum. Fugea cum numai un porc poate fugi, dar cîinii erau cu puţin în urma lui. Deodată alunecă şi tuturor le fu clar că-l prinseseră. Dar el ţîşni din nou, fugind mai repede ca oricînd. Cîinii îl ajunseră din nou: unul dintre ei aproape că muşcă din coada lui Snowball, dar el şi-o strînse exact la timp. În cele din urmă, făcu un efort în plus şi, cu cîţiva centimetri avans, se strecură printr-o bortă în gard şi dispăru.

Tăcute şi îngrozite, animalele se tîrîră înapoi în hambar. După cîteva clipe, cîinii se întoarseră în goană. La început, nimeni nu fusese în stare să-şi închipuie de unde apăruseră creaturile acelea, dar dilema se limpezi în curînd: erau căţeii pe care Napoleon îi luase de la mamele lor şi îi crescuse separat. Deşi nu ajunseseră încă la maturitate, erau deja cîini uriaşi şi la fel de fioroşi la chip ca nişte lupi. Se ţineau pe lîngă Napoleon şi se vedea că dădeau din cozi către el în acelaşi fel în care ceilalţi cîini fuseseră învăţaţi să-i facă domnului Jones.

Napoleon, urmat de cîini, se urcă pe platforma înălţată pe podea, unde stătuse Seniorul mai demult şi de unde le vorbise animalelor. El anunţă că, de atunci înainte, Şedinţele de duminica dimineaţa aveau să iar sfîrşit. Nu erau necesare, zise el, şi iroseau timpul. Pe viitor, toate problemele legate de munca la fermă aveau să fie rezolvate de un comitet special de porci, prezidat de către el însuşi. Aceştia urmau să delibereze cu uşile închise şi apoi să le comunice şi celorlalte hotărîrile luate. Animalele urmau să se întrunească în continuare în dimineţile de duminică pentru a saluta drapelul, pentru a intona Animale din Anglia şi pentru a-şi primi ordinele pentru săptămîna următoare; dar nu aveau să mai aibă loc dezbateri.

În ciuda şocului pe care li-l provocase expulzarea lui Snowball, animalele fură consternate de acest anunţ. Mai multe dintre ele ar fi protestat dacă ar fi putut găsi argumentele potrivite. Chiar şi Boxer fu oarecum tulburat. El îşi dădu urechile pe spate, îşi scutură smocul de pe frunte de mai multe ori şi încercă să-şi pună ordine în gînduri; dar, pînă la sfîrşit, nu putu găsi nimic de spus. Cîţiva dintre porci, totuşi, se dovediră mai hotărîţi. Patru din ei, care stăteau în primul rînd, scoaseră guiţaturi ascuţite de dezaprobare şi toţi patru săriră în picioare şi începură să vorbească deodată. Dar, la un moment dat, cîinii din jurul lui Napoleon scoaseră nişte mîrîituri profunde, ameninţătoare şi porcii tăcură şi se aşezară la loc.