Atunci, oile izbucniră într-o behăială asurzitoare cu "Patru picioare bine, două picioare rău", care continuă aproape un sfert de oră şi puse capăt oricăror şanse de discuţie.

După aceea, Squealer merse prin toată ferma să le explice animalelor noile dispoziţii.

― Tovarăşi, zise el, sînt convins că frecare, dintre animalele de aici apreciază sacrificiul făcut de tovarăşul Napoleon care şi-a asumat această muncă suplimentară. Nu vă închipuiţi, tovarăşi, că este o plăcere să conduci! Dimpotrivă, este o profundă şi dificilă responsabilitate. Nimeni nu este mai convins ca tovarăşul Napoleon că toate animalele sînt egale. N-ar fi decît foarte fericit să vă lase. să luaţi singure hotărîrile. Dar uneori s-ar putea să luaţi hotărîri greşite, tovarăşi, şi atunci unde am ajunge? Dacă aţi fi decis să-l urmaţi pe Snowball în absurdităţile lui cu mori de vînt ― pe Snowball care, aşa cum ştim astăzi, n-a fost altceva decît un criminal?

― Dar a luptat eroic în Bătălia de la Grajdul Vacilor, obiectă cineva.

― Eroismul nu e totul, zise Squealer. Loialitatea şi ascultarea sînt mai importante. Iar în ceea ce priveşte Bătălia de la Grajdul Vacilor, eu socot că o să vină o vreme cînd vom descoperi că rolul lui Snowball în ea a fost cu mult exagerat. Disciplină, tovarăşi, disciplină de fier! Iată cuvîntul de ordine astăzi. Un pas greşit şi duşmanii noştri vor fi peste noi. Sînteţi siguri, tovarăşi, că nu-l vreţi pe Jones înapoi?

O dată în plus acest argument se dovedi de neatacat. Sigur că animalele nu-l voiau pe Jones înapoi; dacă ţinerea de dezbateri în dimineţile de duminică era de natură să-l aducă înapoi, atunci dezbaterile trebuiau desfiinţate. Boxer, care acum avusese timp să cugete la aceste lucruri, exprimă sentimentul general zicînd:

― Dacă tovarăşul Napoleon spune aşa, trebuie să fie adevărat. Şi, de atunci înainte, el adoptă şi lozinca "Napoleon are întotdeauna dreptate", în plus faţă de deviza lui personală "O să muncesc mai mult".

Pînă în acele zile, vremea se mai înmuiase şi arăturile de primăvară începuseră. Staulul unde Snowball îşi desenase planurile pentru moara de vînt fusese încuiat şi era de presupus că schemele fuseseră şterse de pe podea. În fiecare duminică dimineaţa animalele se adunau la ora zece în hambarul cel mare pentru a-şi primi ordinele pentru săptămîna următoare. Craniul bătrînului Senior, curăţat acum de carne, fusese dezgropat din livadă şi aşezat pe un buştean la baza catargului, alături de puşcă. După înălţarea drapelului, animalele erau obligate să treacă într-o atitudine respectuoasă, în şir indian, prin faţa craniului, înainte de a intra în hambar. În acele zile nu mai stăteau cu toţii la un loc, ca înainte. Napoleon, cu Squealer şi cu un alt porc, Minimus, care avea un talent remarcabil la compunerea de cîntece şi poeme, stăteau în faţă, pe platforma înălţată, iar cei nouă cîini tineri formau un semicerc în jurul lor; ceilalţi porci stăteau în spate. Restul animalelor stăteau cu faţa spre ei în hambarul propriu-zis. Napoleon citea cu voce tare ordinele pentru săptămînă, într-un mod brutal, soldăţesc şi, după o singură intonare a Animalelor din Anglia, toate animalele plecau la treburile lor.

A treia duminică după alungarea lui Snowball, animalele fură oarecum surprinse să-l audă pe Napoleon anunţînd că moara de vînt avea să fie, totuşi, construită. El nu dădu nici un motiv de ce se răzgîndise, ci avertiză numai animalele că această lucrare în plus avea să însemne foarte multă muncă; se putea chiar să fie necesar să li se reducă raţiile. Planurile, însă, fuseseră pregătite pînă la ultimul amănunt. Un comitet special de porci se ocupase cu ele în ultimele trei săptămîni. Construirea morii de vînt, împreună cu alte îmbunătăţiri, se aştepta să dureze doi ani.

În seara aceea, Squealer le explică, în particular, celorlalte animale că, de fapt, Napoleon nu se opusese morii de vînt. Dimpotrivă, el fusese cel care sprijinise ideea de la bun început, iar planurile desenate de Snpwball pe podeaua staulului clocitoarelor fuseseră, de fapt, furate dintre hîrtiile lui Napoleon. Moara de vînt era ― iată adevărul ― ideea proprie a lui Napoleon. De ce, atunci, întrebă cineva, vorbise el atît de violent împotriva morii? La asta, Squealer privi cu viclenie. Aceasta, zise el, fusese dibăcia tovarăşului Napoleon.