Aceste Şapte Precepte aveau să fie acum înscrise pe perete; ele trebuiau să constituie o lege inalterabilă, după care urmau să trăiască toate animalele de la Ferma Animalelor, pentru totdeauna. Cu oarecari dificultăţi ― pentru că nu-i este uşor unui porc să-şi ţină echilibrul pe o scară ― Snowball se sui şi se puse pe lucru, în timp ce Squealer stătea cîteva trepte mai jos, cu borcanul de vopsea. Preceptele fură scrise pe peretele gudronat, cu litere mari, albe, care puteau fi citite şi de la treizeci de metri. Ele sunau astfel:
CELE ŞAPTE PRECEPTE
I ORICE MERGE PE DOUA PICIOARE E DUŞMAN
II ORICE MERGE PE PATRU PICIOARE SAU ARE ARIPI E PRIETEN
III NICI UN ANIMAL NU VA PURTA HAINE
IV NICI UN ANIMAL NU VA DORMI ÎNTR-UN PAT
V NICI UN ANIMAL NU VA BEA ALCOOL
VI NICI UN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALT ANIMAL
VII TOATE ANIMALELE SÎNT EGALE
Totul era, foarte îngrijit scris şi, în afara faptului că "prieten" fusese scris "preiten" şi că unul dintre s-uri fusese desenat invers, ortografia era corectă de la un cap la altul. Snowball citi cu voce tare pentru celelalte animale. Toate aprobară din cap, într-un consens exemplar, iar acelea mai inteligente începură pe loc să memoreze Preceptele.
― Şi acum, tovarăşi, zise Snowball, aruncînd pe jos bidineaua ― la cîmpul cu fîn! Să facem o problemă de onoare din a strînge recolta mai repede decît Jones şi oamenii lui.
Dar, în acel moment, cele trei vaci, care nu păruseră în apele lor de cîtva timp, scoaseră un muget puternic. Nu fuseseră mulse de douăzeci şi patru de bre şi ugerele lor stăteau să plesnească. După un moment de gîndire, porcii trimiseră după găleţi şi mulseră vacile cu destulă îndemînare, copitele lor fiind bine adaptate pentru această operaţie. Nu după mult timp apărură cinci găleţi de lapte smîntînos cu spumă, la care multe dintre animale se uitau cu un interes considerabil.
― Ce-o să se întîmple cu tot laptele ăsta? întrebă cineva.
― Jones punea uneori din el în terciul nostru, zise una dintre găini.
― Lăsaţi laptele, tovarăşi! strigă Napoleon, aşezîndu-se în faţa găleţilor. Se va avea în vedere acest lucru. Recolta este mai importantă. Tovarăşul Snowball vă va conduce acolo. Eu o să vă urmez în cîteva minute. Înainte, tovarăşi! Fînul aşteaptă!
Şi astfel, animalele porniră în grup către cîmpul cu fîn ca să înceapă recoltarea, iar seara, la întoarcere, observară că laptele dispăruse.
Capitolul III
Cîtă năduşeală şi cîtă trudă cheltuiră ca să strîngă fînul! Dar eforturile lor fură din plin răsplătite, recolta fiind un succes şi mai mare decît speraseră.
Uneori munca era grea; uneltele fuseseră proiectate pentru oameni şi nu pentru animale şi era un mare pas înapoi faptul că nici un animal nu eră capabil să folosească vreo unealtă care i-ar fi cerut să stea pe labele din spate. Dar porcii erau atît de inteligenţi, încît găseau cîte o soluţie pentru orice greutate. Cît despre cai, aceştia cunoşteau fiecare colţişor al cîmpului şi, de fapt, înţelegeau mult mai bine decît Jones şi oamenii lui ce sînt acelea cositul şi greblatul, în realitate, porcii nu munceau, dar le conduceau şi le supravegheau pe celelalte animale. Avînd cunoştinţe superioare, era natural ca ei să-şi asume răspunderea. Boxer şi Clover se înhămau singuri la coasă şi la greblă ― în zilele acelea, nimeni nu avea nevoie de frîie şi hăţuri ― şi se opinteau de jur împrejurul cîmpului, cîte un porc umblînd mereu în urma lor şi în-demnîndu-i: "Diiiii-ăăă, tovarăşe!" sau: "Hooo, prrr, înapoi, tovarăşe!", după cum era cazul. Şi fiecare animal, pînă la cel mai umil, muncea la întorsul sau strînsul fînului. Pînă şi raţele şi găinile mergeau încoace şi încolo, toată ziua, prin soare, purtînd firişoare de fîn în ciocuri. În final, recoltarea se sfîrşi cu două zile mai repede decît le luase de obicei lui Jones şi oamenilor lui. Mai mult decît atît, era cea mai mare recoltă pe care o cunoscuse ferma. Nu exista nici o pierdere de nici un fel; găinile şi raţele, cu ochii lor pătrunzători, strînseseră pînă la ultimul fir. Şi nici un animal de la fermă nu furase mai mult de o gură de fîn.
În toată vara aceea, munca la fermă se desfăşură cu exactitate de ceasornic. Animalele erau fericite, aşa cum nu-şi închipuiseră niciodată că ar fi putut ajunge. Fiecare gură de hrană era o plăcere deosebită, acum, cînd era cu adevărat propria lor hrană, produsă de ele însele şi pentru ele însele, nu împărţită de vreun stăpîn zgîrcit. Odată plecate fiinţele omeneşti parazitare, acei buni-de-nimica, toată lumea avea mai mult de mîncare. Era şi mai mult timp de odihnă, deşi animalele nu aveau experienţă. Se loviră de multe greutăţi ― de exemplu, spre sfîrşitul anului, după ce recoltară grîul, trebuiră să zdrobească spicele în maniera antică şi să împrăştie pleava suflînd peste ea, din moment ce nu exista maşină de treierat la fermă ― dar porcii, cu inteligenţa lor şi Boxer, eu muşchii lui formidabili ieşeau întotdeauna din încurcătură. Boxer era obiectul admiraţiei tuturor.
1 comment