Snowball se ocupa, de asemenea, cu organizarea celorlalte animale în ceea ce el numea Comitete de Animale. La acest lucru era neobosit: astfel se constituiră Comitetul pentru Producţia de Ouă la găini, Liga Cozilor Curate la vaci, Comitetul de Reeducare a Tovarăşilor Sălbatici ― obiectivul acestuia era să domesticească şobolanii şi iepurii de cîmp ―, Mişcarea pentru O Lînă Mai Albă la oi şi diferite altele, pe lîngă iniţierea unor cursuri de alfabetizare. În total, aceste proiecte se dovediră nişte eşecuri. Tentativa de a domestici fiinţele sălbatice, de exemplu, eşuă apfoape imediat: acestea continuară să se comporte aproape la fel ca mai înainte şi, cînd fură tratate cu generozitate, nu făcură altceva decît să profite. Pisica se înscrise în Comitetul de Reeducare şi se arătă foarte activă o vreme. Într-o zi, cineva o văzu stînd pe un acoperiş şi vorbind cîtorva vrăbii care se ţineau, însă, la o distanţă sigură de ea: le spunea că toate animalele erau acum tovarăşe şi că oricare vrabie, dacă ar fi dorit, ar fi putut veni să se aşeze pe laba ei; dar vrăbiile păstrară distanţa.

Cursurile de alfabetizare, totuşi, avură un mare succes. Pînă spre toamnă, aproape fiecare animal de la fermă ştia carte într-o oarecare măsură. În ceea ce-i priveşte pe porci, ei puteau deja citi şi scrie perfect. Cîinii învăţară să citească destul de bine, dar nu arătau interes în a citi şi altceva în afara celor Şapte Precepte. Muriel, capra, citea ceva mai bine decît cîinii şi uneori, seara, le citea celorlalte animale din fragmente de ziare pe care le găsea în grămada de gunoi. Benjamin putea citi la fel de bine ca oricare porc, dar niciodată nu-şi dezvăluia posibilităţile, repetînd mereu că, din cîte ştia el, nu exista nimic demn de a fi citit. Clover învăţă întregul alfabet, fără a putea, însă, construi cuvinte. Boxer nu putu trece de litera D: ştia să deseneze pe A, B, C şi D în nisip, cu copita lui mare, dar apoi stătea şi privea fix la acele litere, cu urechile date pe spate, uneori Scuturîndu-şi smocurile de păr de pe frunte şi încerca din toate puterile lui să-şi aducă aminte ce mai urma, fără să reuşească, însă, niciodată. În mai multe rînduri, într-adevăr, el izbuti să înveţe pe E, F, G şi H, dar, pînă ajungea să le ştie, se dovedea ca uitase pe A, B, C, D. În cele din urmă, se declară mulţumit cu primele patru litere, pe care le scria o dată sau de două ori pe zi, pentru a-şi împrospăta memoria. Mollie refuză să înveţe altceva afară de cele şase litere care-i compuneau propriul nume. Pe atestea le construia din bucăţele de nuia, apoi le împodobea cu o floare sau două şi se plimba în jurul lor, admirîndu-le.

Nici un alt animal de la fermă nu putu trece de litera A. Se descoperi, de asemenea, că animalele mai proaste, cum erau oile, găinile şi raţele, nu fuseseră în stare nici măcar să înveţe pe dinafară cele Şapte Precepte. După multă gîndire, Snowball declară că Preceptele puteau, într-adevăr, fi reduse la o singură lozincă, şi anume:

 

PATRU PICIOARE BINE, DOUĂ PICIOARE RĂU

 

Aceasta, zicea el, conţinea principiul esenţial al Animalismului. Oricine prindea lozinca în profunzime avea să fie păzit de influenţele omeneşti. Păsările avură obiecţii la început, de vreme ce se părea că şi ele aveau două picioare, dar Snowball le demonstră că nu era aşa:

― Aripa unei păsări, tovarăşă, zise el, este un organ de propulsie şi nu de manipulare. De aceea, ea trebuie privită ca picior. Semnul distinctiv al Omului este mîna, instrumentul cu care el săvîrşeşte tot răul.

Păsările nu pricepură lunga demonstraţie a lui Snowball, dar îi acceptară explicaţia şi toate animalele mai umile se puseră pe lucru pentru a învăţa pe dinafară noul slogan.

"PATRU PICIOARE BINE, DOUĂ PICIOARE RĂU" fu scris pe peretele din fund al hambarului, deasupra celor Şapte Precepte şi cu litere mai mari. Odată învăţată pe dinafară, oile dovediră o mare plăcere pentru această lozincă; ori de cîte ori stăteau întinse pe cîmp, începeau toate să behăie: "Patru picioare bine, două picioare rău! Patru picioare bine, două picioare rău!" ― şi continuau astfel ore întregi, fără să obosească deloc. Napoleon nu arătă nici un interes în Comitetele lui Snowball. El.afirmă că educaţia celor tineri era mai importantă decît orice s-ar fi putut face pentru cei deja adulţi. Se întîmplase ca şi Jessie şi Bluebell să fete imediat după recoltarea finului, dînd naştere, în total, la nouă căţei voinici. Imediat după înţărcarea acestora, Napoleon îi luă de lîngă mamele lor, spunînd că el însuşi îşi asuma răspunderea educării lor. Îi duse undeva, sus, într-o încăpere la care nu se putea ajunge decît pe o scară, din camera cu hamuri, şi acolo îi ţinu într-o asemenea izolare, încît restul fermei şi uită, în curînd, de existenţa lor.

Misterul destinaţiei laptelui se limpezi şi el: era amestecat zilnic în terciul porcilor. Merele timpurii tocmai se coceau şi iarba din livadă era aşternută cu fructe date jos de vînt.