De aceea, pe lângă iscusinţă şi inteligenţă, Cyrus Smith mai poseda şi multă îndemânare. Muşchii lui erau deosebit de puternici. Adevărat om de acţiune şi gânditor totodată, făcea totul fără efort, influenţat probabil şi de marea sa vigoare trupească. Acest om era înzestrat cu o voinţă căreia nimic nu i se putea împotrivi. Foarte bine pregătit, dovedea mult simţ practic, era foarte descurcăreţ şi avea temperament militar, ca să vorbim în limbajul militar francez. Stăpân pe sine în orice împrejurare, el îndeplinea în totul cele trei condiţii, care laolaltă determină energia omenească: agerime a minţii şi a trupului, impetuozitatea dorinţelor şi putere de voinţă. Deviza lui ar fi putut să fie aceea a lui Wilhelm de Orania în secolul al XVII-lea: „N-am nevoie să nădăjduiesc pentru a întreprinde ceva, şi nici de izbândă ca să continui să perseverez".

În acelaşi timp, Cyrus Smith era însăşi întruchiparea curajului. Luase parte la toate luptele din timpul Războiului de Secesiune. A început ca voluntar, sub conducerea lui Ulysses Grant şi s-a luptat la Paducah, la Belmont, la Pittsburg-Landing, la asediul Corintului, la Port Gibson, la Râul-Negru, la Chattanooga, la Wilderness pe Potomac, vitejeşte, ca un soldat demn de generalul său, care spunea: „Nu-mi număr niciodată morţii". Şi, de sute de ori, Cyrus Smith ar fi trebuit să fie dintre cei pe care cumplitul Grant nu-i număra, dar în aceste lupte, în care nu se cruţa niciodată, a fost ajutat de noroc, până în clipa când a fost rănit şi luat prizonier în cursul bătăliei de la Richmond.

În aceeaşi zi, o dată cu Cyrus Smith, căzu în mâinile sudiştilor şi un alt personaj însemnat. Este vorba de Gedeon Spilett, cunoscutul reporter al ziarului New-York Herald, care fusese trimis să urmărească peripeţiile războiului, chiar în primele rânduri ale armatelor din Nord.

Gedeon Spilett făcea parte din familia acelor ciudaţi cronicari, ca Stanley şi alţii, pe care nu-i sperie nici o greutate când e vorba să obţină, în timpul cel mai scurt cu putinţă, o informaţie pentru ziarul lor. Ziarele Statelor Unite, cum ar fi New-York Herald, constituie adevărate forţe şi delegaţii lor sunt reprezentanţi pe care te poţi bizui. Gedeon Spilett era în primele rânduri ale acestor delegaţi.

Om bine înzestrat, energic, prompt şi gata oricând să acţioneze, Spilett străbătuse lumea întreagă. Soldat şi artist, însufleţit când era vorba să dea un sfat şi hotărât la fapte, el nu se dădea în lături de la nici o greutate, de la nici o oboseală şi nici o primejdie, atunci când ştia că poate să capete informaţii, în primul rând pentru el, apoi pentru ziarul său. Era un adevărat erou al curiozităţii, al informaţiilor, al ineditului, al necunoscutului, al imposibilului. Era unul dintre acei observatori neînfricaţi, care scriu sub ploaia de gloanţe, îşi redactează cronicile în bătaia obuzelor şi pentru care orice pericol constituie o adevărată fericire.

Luase parte şi el la toate luptele, mergând în primele rânduri, cu revolverul într-o mână şi cu carnetul în cealaltă, iar creionul nu-i tremura când explodau obuzele lângă el. Spilett nu avea obiceiul să ocupe neîncetat firele telegrafice cu telegrame, potrivit năravului celor care vorbesc chiar şi atunci când n- au ce spune, dar fiecare însemnare a sa era scurtă, limpede şi precisă, menită să lămurească o problemă însemnată. Pe lângă toate aceste daruri, era înzestrat şi cu mult simţ al umorului. Astfel, voind să-şi păstreze cu tot dinadinsul locul la ghişeul telegrafic, pentru a fi primul care să comunice ziarului său rezultatul bătăliei de la Râul-Negru, Gedeon Spilett telegrafie, timp de două ore, primele capitole ale Bibliei. Ziarul plăti două mii de dolari, dar avu mândria de a fi primul care să publice această informaţie.

9

Gedeon Spilett era înalt. Avea cel mult patruzeci de ani. Faţa îi era încadrată de favoriţi blond-roşcaţi

9       9       O       9

şi privirea vioaie ca a unui om deprins să observe îndată orice amănunt. Era vânjos şi se călise, trăind în regiuni cu clima cea mai diferită.

De zece ani, Gedeon Spilett era prim-reporter al ziarului New-York Herald, căruia îi trimitea toate cronicile şi desenele lui, deoarece mânuia tot atât de bine creionul, ca şi penelul. În momentul în care fusese prins, Spilett descria câmpul de luptă, căutând în acelaşi timp să-l şi schiţeze. Ultimele cuvinte scrise în carnetul lui spuneau: „Un sudist este gata să tragă asupra mea şi... " Dar Gedeon

Spilett, norocos ca de obicei, scăpă fără nici o zgârietură.

Cyrus Smith şi Gedeon Spilett, care se cunoşteau cel mult din auzite, fuseseră transportaţi în acelaşi timp la Richmond. Rana inginerului se vindecă repede şi în timpul convalescenţei îl cunoscu pe reporter, între eroii noştri se legă o strânsă prietenie. În curând, şi unul şi altul nu mai aveau decât un singur gând: să fugă, să regăsească armata lui Grant şi să lupte din nou în rândurile ei pentru unitatea federală.

Cei doi americani veniţi din Nord erau hotărâţi să

9       9

se folosească de orice prilej ca să fugă... Dar cu toate că puteau circula în voie prin oraş, orice încercare de evadare părea cu neputinţă, deoarece oraşul Richmond era păzit cu străşnicie.

Între timp, izbuti să ajungă la Cyrus Smith servitorul său, care-i era devotat cu trup şi suflet. Viteazul acesta era un negru născut pe moşia inginerului.